Multicart, taraba din parc

Plecasem pentru librăria din Titan, dar până am ajuns eu închisese. Era prima librărie pe care vroiam s-o vânez, dar ea s-a camuflat la timp.

Am traversat spre parcul de vizavi, să execut o plimbărică defrustratoare. Am luat-o drept prin Târgul de Florii / Paşti / Sfânta Maria / 1 Decembrie / Crăciun. E format din vreo 20 de căsuţe de lemn din care se vând de-a lungul anului toate prostiile lumii, nici nu merită enumerat ce.
Dar la capătul şirului pravilicesc iat-o pe Cenuşăreasa căsuţelor, bătută în cărţi. Drăguţa de ea, îl avea pe Valeriu Anania în braţele ei răstignite la soare, vreo 20 de Osho, ditamai tratatul de medicină chineză, şi printre necesarele romane dulci şi cu vampiri, câteva nestemate grele: Orhan Pamuk, Jose Saramango, Kenzaburo Oe, Abe kobo, Haruki Murakami, Yasushi Inoue, Kazuo Ishiguro, că dacă încep cu japonezii nu mai termin.

O fericire ce am păţit eu în văzul lumii, când am găsit taraba asta cu cărţi. Deci ea a fost să fie prima.

Taraba Multicart / Blog Multicart

Nu ştiu de ce, dar m-am simţit ca-n SaySaySay. Să mă las înşelat şi să mă vreau înşelat de o tarabă mică şi cu tupeu. Să-mi vândă ea vise mari, coperţi strălucitoare, idei măreţe. M-am simţit fericit în speranţa mea că sunt prost şi nesofisticat şi vreuna din cărţile astea mă poate salva.
Acum aici, în aer liber, în mulţime.